Fiecare copil reacționează într-un mod unic și specific la separarea de familia sa de origine. Dar aceste sentimente dureroase țes un fir comun de-a lungul vieții copiilor mai mari adoptați. Pentru copiii ale căror amintiri despre relațiile din trecut ard mocnit în mintea lor, tematici frecvente par să-i reviziteze pe perioada procesului de vindecare
- Sentimente de abandon însoțite de sentimente de umilire și lipsă de valoare
- Furie față de persoana care i-a abandonat, fie prin faptul că au renunțat la ei, au murit sau au divorțat
- Sentimentul că sunt responsabili pentru abandonarea lor, fără ancorare în realitate
- Rușine și vină pentru ”fapta” cumplită despre care cred ei că a cauzat separarea
- Nevoia de a se pedepsi singuri pentru această faptă
Copiii trebuie să înțeleagă evenimentele din trecut și viitor și motivul pentru care lucrurile s-au întâmplat în acest fel, pentru a trece de la un trecut dureros la un viitor promițător. Această înțelegere este vitală pentru simțul identității copilului, simțul continuității, dar mai ales, pentru simțul valorii de sine. Există mai multe instrumente eficiente care îi pot ajuta pe copii să-și integreze trecutul în prezent.
Următoarele pagini din această broșură descriu 6 instrumente eficiente pentru a rescrie povestea unui copil:
- Cartea despre viața copilului
- Cutia cu povestea vieții
- Harta vieții
- Arborele genealogic
- Spunem povești terapeutice
- Ținem un jurnal
