În cadrul acestui atelier ne propunem  să privim la conceptul de ”copil dificil” și să înțelegem că fiecare copil are nevoi și potențial unic. Ne dorim să înțelegem și să explorăm cu empatie bagajul emoțional care poate să se ascundă în spatele unui comportament provocator și  să analizăm cu obiectivitate  situațiile dificile și să învățăm modalități de gestionare ale acestora, bazate pe înțelegere și comunicare empatică.

 Schița

1.     Provocări specifice 
   • Dificultăți ale părintelui
   • Dificultăți ale copilului
2. O schimbare de perspectivă
   • Despachetarea bagajelor
   • Renunțând la ”Atelierul de reparații” 
   • Vânătoarea de fluturi 

3.     Planul F.O.C.U.S.

Unul din comportamentele cele mai dificile cu care se confruntă părinții adoptivi – și nu numai – este minciuna. Rănește, distruge încrederea și relațiile … În acest workshop vom încerca să răspundem împreună la două întrebări: de ce mint copiii și cum am putea să îi ajutăm să nu o mai facă. S-ar putea să descoperim idei și tehnici noi care să ne ajute la a reconstrui încrederea și la a ne reconecta cu copiii noștri.

Un workshop în care poți găsi răspunsuri la întrebări și vei afla detalii despre procesul prin care trece un copil în sistemul de protecție până la adopție. Recomandat viitorilor părinți adoptivi și de plasament.

Cel mai mare cadou pe care îl poți face copilului tău este să fii un adult vindecat. Iar aceasta implica dezvoltarea unui stil de atașament securizant. Ce înseamnă? De ce este important atașamentul? Care sunt tipurile de atașament ale adulților și cum se reflectă acestea în relația cu copiii noștri? Vom aborda aceste aspecte și modalități practice prin care putem deveni adulți cu un atașament sigur dobândit, capabili să construiască relații vindecătoare cu copiii lor.

În ultimii ani adopția a devenit o temă tot mai prezentă în societate. Oamenii încep să simtă responsabilitatea noastră colectivă pentru copiii care au nevoie de o familie. În acest peisaj, credem că biserica trebuie sa aibă un rol esențial. Noi am trăit pe propria piele experiența adopției, devenind din dușmani ai lui Dumnezeu, copii ai Tatălui. Apoi, cei pe ale căror urme călcăm au fost deschizători de drumuri în îngrijirea orfanilor, arătând dragostea lui Dumnezeu celor fără de familie. În plus, noi beneficiem de prezența și resursele lui Dumnezeu în viețile noastre, fiind echipați și întăriți pentru o asemenea misiune. Avem toate atuurile pentru ca biserica să fie în prima linie a mișcării de adopție. Vino alături de noi pentru a căuta împreună cele mai potrivite modalități de a contribui la cauza unei Românii fără orfani!

Semnele şi simptomele fizice ale abuzului sunt uşor de identificat de un observator atent. Dar în cazul abuzurilor emoționale şi/sau sexuale simptomele sunt mai greu de constatat. În cadrul seminarului specialiştii din domeniile de psihologie şi asistență socială se vor familiariza cu procesul de identificare a diferitelor tipuri de abuzuri.

Acest workshop va aborda chestiuni importante întâlnite în modelarea comportamentului copiilor sau adolescenților cu istoric de traumă. Deși tendința noastră este de cele mai multe ori să încercăm schimbarea comportamentului rapid, acest workshop va pleda pentru abordarea schimbării într-o manieră mai profundă, țintind spre o transformare interioară și finalizând cu comportamentul. Creșterea copiilor și adolescenților care au suferit traume nu este ceva ce se se poate rezolva rapid, ci mai degrabă un maraton de manifestare a grijii și dragostei.

Workshop-ul se adresează părinților/îngrijitorilor de copii care pot avea dificultăți în procesarea senzorială, chiar dacă au primit sau nu un diagnostic. Vom înțelege ce este procesarea senzorială și care este legătura dintre trauma pe care orfanii și copiii vulnerabili o întâmpină și provocările care rezultă din procesarea senzorială. Vom explora strategii practice zilnice care să vină în ajutorul celor implicați pentru a îmbunătăți calitatea vieții copilului cu dificultăți senzoriale.

În cadrul workshop-ului vom discuta despre modul în care trauma și stresul traumatic din copilărie pot impacta dezvoltarea psiho-emoțională a copilului, precum și despre strategii care să ajute la diminuarea efectelor negative. Vom încerca să identificăm tipurile de traumă, efectele pe care le poate avea atât asupra creierului, cât și asupra atașamentului. Vom aborda câteva principii despre cum să fim părintele unui copil cu istoric traumatic.

1. De ce povestea? – recunoaștem locul și rolul poveștilor în viața copilului și a familiei sale
   „Întâi de toate basmul este pentru copil un instrument ideal pentru a-l ține în preajma lui pe adult. Mama e mereu atât de ocupată, tata apare și dispare după un ritm misterios, izvor de periodice neliniști. …Cât timp durează basmul, mama e aici, dăruindu-se toată copilului, prezență durabilă și consolatoare, oferind protecție și siguranță.” (Gianni Rodari, “Gramatica fanteziei”)

„The very experience of listening to a story, …, can be healing.” (Susan Perrow, “Healing stories for challenging behaviour”)

1. Ce fac cu povestea? – deprindem tehnici, modalități de a explora, de a lucra cu povestea
2. Care poveste? – identificăm povestea care poate vindeca, alina, încuraja, crea acel “Împreună”

Pornind de la un exercițiu practic de ascultare a unei povești și explorare a ei printr-o activitate individuală și de grup, vom răspunde câtorva întrebări. De ce să apelăm la poveste în construirea relației părinte – copil, în crearea acelui <împreună> ori în adresarea unor comportamente mai puțin dezirabile ale copilului? Cum acționează o poveste, care e diferența dintre terapie narativă și “applied storytelling”? Ce fac cu povestea? Cum aleg o poveste? Pot crea o poveste? Pot adăuga în povestea creată elemente reale din povestea vieții copilului / a noastră ca familie (ce elemente, cum, când etc)?

În încheiere vom aloca timp atât întrebărilor, discuțiilor, cât și unui exercițiu practic de creare a unei povești.

Copiii merită să aibă o familie sănătoasă și adopția este un răspuns la această nevoie esențială în dezvoltarea noastră ca adulți independenți. În cadrul acestui atelier ne propunem:

• să vorbim despre atașament și rolul lui în dezvoltarea emoțională
• să vedem ce impact emoțional are separarea de familia biologică 
• să știm cum putem îngriji rănile de atașament

Schița sumară 

1. Atașamentul și stilurile de atașament.
2. Rana de atașament în copilărie.
3. Doliul – dragoste dezamăgită și furie neputincioasă
4. Îndrăzneala de a avea din nou încredere.
5. O nouă bază de siguranță pentru a explora lumea.

Fenomenul bullying-ului la copii și adolescenți este unul vechi în România, însă abia de curând el a fost recunoscut ca o problemă majoră pentru care se caută diverse strategii și metode de soluționare. Pentru copiii care au experimentat traume în trecut, cum sunt copiii abandonați sau orfani, acest fenomen poate avea rezultate grave și greu de tratat. 

În deschidere vom face o descriere concisă a fenomenului de bullying și cyberbullying și a efectelor sale asupra copilului. 

Apoi vom analiza câteva căi practice de a observa și diagnostica corect fenomenul. 

În ultima parte vom descrie câțiva pași de urmat pentru a trata abuzul, pași atât pe plan legal, cât și pe plan emoțional și psihologic.

Tații în adopție … misiune imposibilă? Adeseori, crearea de legături puternice și formarea atașamentului adecvat în relația cu copiii, în special cu cei aflați în plasament sau adoptați, reprezintă un proces dificil, mai ales pentru tați. În această sesiune vom oferi sugestii practice pe care tații și cei care au un rol patern le pot aplica pentru a câștiga inima copiilor lor.

Una dintre cele mai mari nevoi ale părinților este să învățăm ce să facem în legătură cu comportamentul problematic al copiilor noștri. Cum să corectăm acțiuni dăunătoare, lipsite de respect, și care pentru noi nu au de cele mai multe ori nici un sens. Însă înainte de corectare, un pas important dar care de multe ori rămâne într-un con de umbră, este împuternicirea – cum să fim conștienți de mediul intern și extern al copiilor noștri astfel încât să le asigurăm condiții optime pentru a naviga în lumea aceasta atât de nesigură.

Astfel, vom privi împreună spre conceptul de siguranță resimțită și rolul său esențial în autoreglare (gestionarea propriului comportament și emoții). Vom învăța să ne înțelegem mai bine copiii, privind lumea prin ochii lor și descoperind nevoile lor (senzoriale, de hidratare și nutriție, în tranziții și prin ritualurile zilnice).

• Vom înțelege de ce grija de sine nu este doar benefică, ci este esențială pentru părintele adoptator
•  Vom privi la ”Ciclul epuizării” și la gândurile și temerile care îl alimentează
•  Vom găsi direcții simple și practice înspre o mai bună grijă de sine

Ce este grija de sine? Obstacole în calea grijii de sine – Ciclul epuizării. Beneficiile grijii de sine. Ciclul stării de bine. Direcții practice – Ce pot face?

“Copiii sunt mâinile cu ajutorul cărora atingem cerurile.”
Henry Ward Beecher

Jocul este limbajul natural al copilului independent de istoricul său. Prin joc, copilul se dezvăluie pe sine într-un mod simbolic arătându-ne nevoile, emoțiile, dorințele și experiențele sale. Totodată, în joc copilul transpune experiențe personale neînțelese și neintegrate căutând astfel răspunsuri și soluții. Jocul este o cale firească de apropiere emoțională, de a dezvolta încredere în părinte și în relații, de a dezvolta abilități de interacțiune, dar mai ales de a se simți văzut, auzit, primit și acceptat. Pentru copilul cu traumă de abandon, sesiunile speciale de joacă îl ajută să exploreze în siguranță, să creeze, să se relaxeze, să se regleze emoțional și să se organizeze. Vom învăța împreună cum să construim aceste momente, cum să rămânem conectați și prezenți în relație, cum să alegem jucăriile, cum să răspundem la provocările aduse de copil în joc, când și cum să stabilim limite, cum să aducem ascultare activă, cum să aducem predictibilitate și siguranță în joc. Vom învăța cum să creăm un cadru practic pentru aceste sesiuni de joacă, cum să oferim copilului noi experiențe de interacțiune în care părintele este și rămâne cel mare, cel puternic și cel blând.