Stimate domnule deputat Iulian Bulai,
Doamnelor şi domnilor,
Vă mulţumim pentru cadrul creat în vederea dezbaterii problemei adopţiei din România. Organizaţiile şi specialiştii care lucrează în sistemul de protecţiei pot confirma că modificările aduse în 2016, deşi binevenite, nu se dovedesc a avea impact în zona creşterii gradului de declarare a adoptabilităţii.
Gradul IV până la care se caută rudele în momentul de faţă a cauzat un dosar al unui membru ARFO să stagneze 6 luni pentru că DGASPC nu îl trimitea în instanţă fără certificatul de deces al stră-stră-bunicului născut înainte de 1800. Este nejustificată prevederea căutării unor rude care sunt decedate, de o vârstă mult prea înaintată (stră-stră-bunicul, unchii şi mătuşile stră-bunicului) sau din afara zonei de interferenţă a copilului (verii unchilor părinţilor).
Inexistenţa unor consecinţe mai severe pentru depăşirea termenelor de declarare a adoptabilităţii menţin, de asemenea, zeci de mii de copii în sistem.
Raporturile discreţionare stabilite între DGASPC şi Organismele Private Acreditate duc la imposibilitatea organismelor private de a ajuta în mod real sistemul. Spre exemplu, în cursul anului 2016, specialiștii Serviciului Plasament al DGASPC Mureş nu au depus nici un dosar cu finalitate PIP adopție către reprezentanții Serviciului Adopții și Postadopții, în afară de cele 13 dosare pregătite de unul dintre membrii ARFO cu o experienţă de peste 15 ani în domeniu. Când lucrul acesta a fost făcut public, DGASPC a întrerupt unilateral protocolul şi a somat Organismul Privat, desi acreditat, să depună cele 30 de dosare aflate în lucru la singurul manager de caz din DGASPC care mai are încă 180 pe rol. Vă lăsăm pe dumneavoastră să deduceţi când vor mai avea şansa cei 210 copii să aibă dosarele lucrate.
Toate aceste lucruri dovedesc carenţe semnificative în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei din România însă, în urma analizei propunerii de lege făcută, menţionăm că avem obiecţii de fond cu privire la forma propusă precum:
- Elementul diferenţial introdus, respectiv Comisia pentru Adopţii, creşte birocraţia şi timpul de lucru al dosarului iar o parte dintre atribuţiile acesteia sunt impracticabile;
- Drepturile părintești nu pot fi îndeplinite de managerul de caz întrucât nu poate cere şi aproba, în același timp, intervenții chirurgicale sau ieșirea de pe teritoriul României;
- Considerăm că atestatul ar trebui să aibă un termen de expirare întrucât condiţiile eliberării acestuia pot să difere fundamental în timp. Considerăm termenul de 2 ani din actuala lege rezonabil;
- Termenele de 6 luni, respective 12 luni pentru declararea adoptabilităţii din actuala legislaţie le considerăm rezonabile şi considerăm că ar trebui reglementate mecanisme de responsabilizare pentru ca acestea să fie respectate, mai degrabă decât diminuarea lor;
- Considerăm necesară deschiderea adopţiilor internaţionale pentru ţările semnatare ale Convenţiei de la Haga însă inoportun modul în care este propusă şi termenul de 6 luni mult prea scurt pentru ca fiecare copil să beneficieze de toate şansele de adopţie naţională. După epuizarea şanselor de adopţie naţională, considerăm că ar trebui prioritizaţi cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, înaintea cetăţenilor străini;
- În România, adopţia este cu efecte depline, prin urmare monitorizarea prelungită nu se justifică. Considerăm că monitorizarea trebuie limitată la 2 ani national iar internațional conform legilor din statul respectiv;
Restul observaţiilor cu privire la această iniţiativă au fost depuse în scris în data de 12 iunie 2017.
Reiterăm, ca observaţie de fond, necesitatea modificării Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului întrucât o mare parte din problemele sistemului se regăsesc acolo.
În speranţa că aceste recomandări vor contribui constructiv la o mai bună reglementare, vă stăm la dispoziţie pentru orice detalii suplimentare.
Cu stimă,
Alexandru Ilie
Director executiv